Sfârşitul măsurilor de criză şi adevărul din spatele preţurilor la pompă

Ieri au expirat măsurile instituite în perioada stării de criză pe piaţa carburanţilor, iar primele efecte s-au văzut imediat la pompă, potrivit unui comunicat de presă a lui Dumitru Chisăliţă, preşedinte AEI.
Motorina s-a scumpit cu până la 38 de bani pe litru, iar benzina a înregistrat majorări modeste sau chiar deloc, în funcţie de companie. Dincolo de reacţia firească a consumatorilor, cifrele arată însă că adevărata poveste nu este despre accize, ci despre modul în care companiile aleg să îşi formeze preţurile.
Studiul AEI ”Evoluţia preţurilor la motorină şi benzină în starea de criză din România” oferă, probabil, cea mai detaliată radiografie a pieţei româneşti a carburanţilor din ultimii ani şi demontează unul dintre miturile repetate frecvent: România nu este dependentă integral de petrolul din import.
În cazul motorinei, cca. 16% din motorină este produsă din ţiţei extras în România, în timp ce cca. 84% provine din ţiţei importat şi rafinat în ţară. Situaţia este însă diferită la benzină, unde 35% provine din producţia internă de ţiţei, iar 65% din ţiţei importat şi rafinat în România.
Această diferenţă este esenţială. Dacă o parte importantă a materiei prime este produsă local, atunci costurile carburanţilor nu pot urma teoretic fiecare fluctuaţie a cotaţiilor internaţionale. Există un amortizor natural reprezentat de producţia internă, iar acesta ar trebui să limiteze amplitudinea scumpirilor.
Pornind de la costurile reale de extracţie, rafinare, transport, distribuţie şi comercializare, în Studiul AEI sexistă trei scenarii privind preţurile teoretice.
Primul scenariu, bazat exclusiv pe costurile efective estimate de AEI şi o marjă comercială de 10%, indică că ar fi trebuit să avem un preţ mediu de aproximativ 8,58 lei/l pentru motorină şi 8,31 lei/l pentru benzină.
Al doilea scenariu ia în calcul decalajul normal dintre achiziţia materiei prime şi comercializarea produsului finit (de până la o lună), folosind cotaţiile produselor petroliere de acum aproximativ 30 de zile. Rezultatul este un preţ mediu de 9,01 lei/l pentru motorină şi 8,69 lei/l pentru benzină.
Al treilea scenariu utilizează cotaţiile internaţionale curente ale benzinei şi motorinei, rezultând un preţ teoretic de aproximativ 9,99 lei/l pentru motorină şi 8,88 lei/l pentru benzină.
Compararea acestor valori cu ceea ce se întâmplă astăzi la pompă este revelatoare.
În data de 1 iulie 2026, OMV şi MOL au majorat preţul motorinei la 9,60 lei/l, cu exact 38 de bani. Din această creştere, 36 de bani reprezintă revenirea accizei la nivelul anterior măsurilor de criză, iar aproximativ 2 bani pot fi explicaţi prin eliminarea plafonării adaosului comercial. Benzina a fost scumpită tot cu 2 bani, până la 8,68 lei/l, motivaţia putând fi aceeaşi
Petrom a ales o strategie diferită. Motorina a ajuns la 9,54 lei/l, o creştere de doar 32 de bani, ceea ce înseamnă că societatea a absorbit aproximativ 4 bani din impactul fiscal. În cazul benzinei, preţul a rămas neschimbat, la 8,62 lei/l.
Rompetrol şi Lukoil nu au modificat, cel puţin până la momentul analizei, preţurile faţă de ziua precedentă.
Aceste decizii demonstrează că piaţa nu funcţionează uniform şi că majorările nu sunt dictate exclusiv de taxe sau de costurile internaţionale. Există spaţiu de manevră comercială, iar fiecare operator îl utilizează diferit.

Şi mai interesantă este comparaţia dintre preţurile actuale şi cele estimate de AEI în cele 3 scenarii.
Motorina comercializată cu 9,54-9,60 lei/l este cu aproximativ 1,02 lei peste estimarea bazată pe costurile reale de producţie şi cu aproximativ 59 de bani peste scenariul construit pe costurile de aprovizionare de acum 30 de zile. În schimb, ea este foarte apropiată de scenariul maxim, bazat pe cotaţiile internaţionale actuale.
Benzina spune însă o altă poveste. Preţurile de 8,62-8,68 lei/l sunt cu doar aproximativ 20 de bani peste scenariul costurilor efective, dar sunt sub estimarea rezultată din cotaţiile produselor petroliere de acum o lună şi chiar uşor sub nivelul justificat de cotaţiile internaţionale actuale.
Rezultatul este evident: piaţa motorinei reacţionează mult mai agresiv la evoluţiile externe decât piaţa benzinei.
Explicaţia nu ţine doar de structura aprovizionării, ci şi de cerere. Motorina este combustibilul economiei reale. Transportul rutier, agricultura, construcţiile şi logistica depind în primul rând de motorină. În consecinţă, orice modificare de preţ produce efecte în lanţ asupra costurilor de transport şi, ulterior, asupra inflaţiei.
De aceea, diferenţa dintre costurile teoretice şi preţurile practicate ridică întrebări legitime privind mecanismele concurenţiale din piaţă.
Faptul că Petrom a absorbit o parte din impactul fiscal, iar Rompetrol şi Lukoil nu au operat încă majorări demonstrează că există spaţiu comercial pentru decizii diferite. Cu alte cuvinte, nu toate scumpirile sunt inevitabile şi nu toate sunt dictate exclusiv de piaţa internaţională.
În perioada următoare se va vedea dacă presiunea concurenţială va conduce la ajustări descendente sau dacă operatorii vor prefera să păstreze preţurile la nivelurile actuale.
Expirarea măsurilor de criză nu înseamnă doar revenirea accizelor sau eliminarea plafonării adaosului comercial. Ea reprezintă şi un test pentru funcţionarea pieţei. Dacă diferenţele dintre costurile economice şi preţurile finale vor continua să rămână ridicate, atunci discuţia trebuie să fie despre fiscalitate, concurenţă, transparenţă şi responsabilitatea faţă de consumatori.
Iar acesta este, probabil, cel mai important mesaj al analizei AEI: nu orice preţ ridicat este inevitabil şi nu orice scumpire poate fi explicată exclusiv prin evoluţia cotaţiilor internaţionale.
România cu a doua cea mai mare producţie internă de ţiţei din ţările UE, are preţurile ţărilor vestice .
Articol publicat în cadrul parteneriatului dintre cotidianul Magazin Sălăjean şi ziarul Bursa.
www.bursa.ro